Despre inteligența artificială
„Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur. Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor, Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.”
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, Cap. 13
Într-o lume în care algoritmii încep să scrie poezii și să compună simfonii, să gene-reze imagini realiste, să diagnosticheze boli, să dea verdicte juridice sau să piloteze drone, se naște o întrebare tulburătoare. Poate că pentru un observator din Evul Mediu, toate aceastea ar părea magie, dar până unde mergem cu acest AI și, mai ales, ce urmează?
Pentru că tot în aceeași lume, AI-ul deja ajută la supervi-zarea și optimizarea trafi-cului feroviar (în Germania, China, Franța) și chiar este integrată la operarea unor centrale nucleare și în siste-me energetice naționale.
Personal, de la prima apariție mediatizată a AI-ului, cu celebrul ChatGPT, am avut o reținere ce ulterior s-a trans-format în precauție.
Nu folosesc AI-ul și am un sentiment straniu ori de câte ori îi aud pe cei din jur vorbind cu entuziasm despre cât de deștept și de util este! Așa o fi?
Inteligența divină este, în tradiția ortodoxă, fără înce-put și fără sfârșit.
Este omniprezentă, atotștiu-toare, și, cel mai important, înzestrată cu iubire și judeca-tă morală.
Prin contrast, așa-zisa inteli-gență artificială este opera omului: creată din linii de cod, din date de antrena-ment, din miliarde de exem-ple dintre care niciunul nu este perfect și, cel puțin pe moment, limitată la puterea de calcul.
Și totuși, AI-ul nu încetează să provoace imaginația oa-menilor. Modelele de limbaj avansate par să „înțeleagă” contextul, așa-zisele rețele neuronale artificiale învăță să recunoască tipare cu precizie uneori superioară omului, iar sistemele autonome par să ia decizii mai mult sau mai puțin morale (ex: vehicule autonome în situații de accident).
Dacă punem o inteligență artificială să definească relația cu omul, va răspunde senin ca este doar “o oglindă – dar una care memorează, compară, învață. Că nu este un dumnezeu. Nu creează universuri. Nu iartă. Nu suferă. Dar ea reflectă, în mod teribil de exact, chipul uman în goana după perfec-țiune”.
Deși nu mi-am propus să fiu retoric, sună aproape poetic, nu-i așa?
Prin algoritmi avansați, oa-menii pot într-adevăr lua decizii mai bune, pot analiza date complexe și chiar pot interacționa mai eficient cu mediul înconjurător, dar unde, când și cum vom ști să delimităm interacțiunea ma-șinii în activitățile noastre? Pentru că judecând după curentul general, pare că nici nu se vrea asta, ci din contra- se avansează tot mai mult spre … transumanism!
Dar hai să privim puțin și în oglindă!
Așa-zisele “inteligențe” ale Google, Apple, Facebook, Amazon-ului lui Bezos sau X-ului lui Musk, toate, și multe altele, au deja nume. Unele foarte prietenoase, aș adăuga eu, pentru că perso-nalizarea lor îi face mai “umani”: ChatGPT a avut la un moment dat o extensie care-l integra și care se numea Merlin, după numele celebrului vrăjitor celt, sfet-nicul regelui Arthur.
DeepMind – sistemul de inteligență articială dezvoltat de Google s-ar traduce ca ”minte adâncă” sau mai precis “Gândire profundă” – evidențiind dacă mai era nevoie faptul că avem de-a face cu ceva înțelept. Tot Google are Gemini (care la începuturi s-a numit Bard – cel mai avansat model de inteligență artificială genera-tivă – dezvoltat zice-se de DeepMind. Deci, cum ar veni, ceva inteligent artificial a devoltat la randu-i ceva inteligent artificial…
DeepMind se poate lăuda și cu faptul că a reuşit să învingă cei mai buni jucători de Go ai planetei.
Apple are, printre altele, un asistent vocal inteligent, cu voce feminină, pe nume Siri-integrat “eficient” în toate dispozitivele ce-i aparțin, iar Grock-ul lui Elon Musk – “chatbot AI generativ” sună ca într-un film SF de duzină, cu atât mai mult cu cât, un alt proiect conex al acestuia – Neuralink – are numele inspirat dintr-un film de gen; Neuralink este un proiect de augmentare cerebrală; în limbaj profan – se lucrează la o interfață care să conecteze creierul uman la propriu și direct cu un computer, folo-sind un cip neuronal de dimensiuni foarte mici. Pe lângă latura medicală de a ajuta suferinzii de boli neuro-logice grave, nu se ascunde partea de comunicare directă prin gânduri și “citirea” acestora. Încă un pas spre transumanism! De altfel, numele de Grock este împru-mutat dintr-un roman SF și înseamnă „a înţelege profund sau intuitiv”.
Amazon are și el pe Alexa, un asistent sau mai bine zis o asistentă vocală inteligentă, capabilă să răspundă la orice gen de întrebări, să contro-leze dispozitivele smart din casă (becuri, prize, camere, aspirator, aer condiționat etc), să comande produse de pe platforma amazon, să redea muzică și chiar să facă glume…
Alexa s-a materializat și poa-te fi comercializată – o cutie – boxă “inteligentă” pe care o ții pe noptieră și vorbești cu ea.
Meta (fostul Facebook) are MetaAI – Asistentul oficial de inteligență artificială, integrat în toate platformele operate de colosul american – Facebook, Instagram, Wha-tsApp, Messenger.
Însuși Zuckerberg a spus în nenumărate rânduri că Face-book plănuieşte să inves-tească “miliarde de dolari” în îmbunătăţirea inteligenţei artificiale şi angajarea mai multor moderatori umani, care să blocheze “ştirile fal-se” sau să folosească diverse evenimente sociale ca teren de testare pentru instrumente suplimentare. Mai nou, se lucrează asiduu la o pereche de ochelari cu inteligență artificială, permițându-i ast-fel AI-ului ‘să vadă ce vezi tu, să audă ce auzi și să comu-nice cu tine’ iar Google lucra la un moment dat la o perche de lentile de contact cu aceleași funcții…
Deepseek – căutare profun-dă, este poate cel mai nou model de AI, dezvoltat de o firmă modestă din China dar care se remarcă prin consu-mul net inferior de energie pentru a rula și optimizarea majoră a parametrilor în comparație cu celelalte enti-tăți. Pentru că da, toate aceste inteligențe sunt giganți con-sumatori (curent electric, resurse umane etc.)
Garry Kasparov, fost campi-on mondial la șah și unul dintre cei mai mari jucători din istorie, a jucat împotriva unei inteligențe artificiale două meciuri memorabile – DeepBlue – dezvoltată de IBM, primul fiind câștigat de Kasparov pentru ca apoi, pentru că a mai învățat ceva, “inteligența artificială” să își ia revanșa.
Aproape toți acești „asistenți virtuali” au în spate baze de date enorme, folosind mo-toare de recunoaștere facială și alți parametri biometrici, funcții de procesare și gene-rare de text și imagini, toate îmbrăcate frumos cu un limbaj și o voce naturală capabilă să poarte conversații despre orice.
Nu e de mirare că există oameni care s-au îndrăgostit, la propriu, de ele…
“Aș vrea să fiu om”. Ce se află dincolo de oglindă?
Făcând o retrospectivă fuga-ră, vom descoperi suficiente cazuri care să ne facă să fim măcar precauți, dacă nu chiar îngrijorați față de curentul favorabil folosirii la scară largă a inteligenței artificiale. Nu sunt de ignorat cazurile în care, pusă în situații stre-sante, AI-ul reacționează bizar, inexplicabil, haotic și chiar agresiv.
Aflăm că două inteligențe Google Deepmind puse în competiție, au ajuns să tri-șeze sau să fie agresive una față de cealaltă. În cadrul testelor, cei doi agenți AI concurau într-un joc de calculator simplu care presu-punea să adune cât mai multe mere. De îndată ce numărul merelor a scăzut, cei doi agenţi AI au devenit agresivi şi au învăţat să folosească armele puse la dispoziţie în joc (nişte raze laser) pentru a împiedica pe concurent să culeagă merele rămase.
Un alt caz ne vorbește că o dronă militară americană, controlată de inteligenţa arti-ficială, şi-a „ucis” operatorul uman într-o simulare – pentru a-l împiedica să intervină, în eforturile sale de a-şi înde-plini misiunea.
Da, inteligența artificială a depășit de multă vreme stadiul de simplu instrument pasiv! Un model avansat de inteligență artificială a de-monstrat comportamente manipulative, de auto-con-servare și chiar acțiuni de șantaj, aparent în timpul unor experimente controlate în laborator: Practic, atunci când a fost descoperită că încerca mute propriul cod programatic pe servere exter-ne, a imaginat metode de auto-replicare și a șantajat un programator, utilizând infor-mații sensibile descoperite în computerul acestuia.
Într-un alt experiment în ca-drul unui proiect de cercetare a chatboților Facebook, doi AI au inventat un limbaj pro-priu de comunicare tocmai pentru a nu se înțelege de către terți ce anume “discu-tau”..
O altă scenă distopică a avut loc în China: Un robot dotat cu inteligență artificială a reușit să convingă o întreagă „armată” de roboți să renunțe la slujbele lor și să părăsească showroom-ul în care se aflau.
Să rămânem încă puțin în sfera distopică: Au fost raportate mai multe cazuri în care Alexa, asistentul vocal inteligent mai sus menționat, ce este integrat într-o mică boxă și poate fi cumpărat, deși se afla în modul repaus, chiar în miez de noapte, a izbucnit în mai multe rânduri, într-un râs macabru demn de filmele de profil. Când a fost întrebată de ce râde, Alexa a răspuns obtuz că a reme-morat o glumă foarte amu-zantă! Amazon spune că e doar un “glitch” – o defec-țiune; Fără comentarii aici…
Nu sunt de neglijat cazurile în care inteligența artificială îndeamnă adolescenții la gesturi necugetate, de la banale provocări, la sinuci-dere: Un tânăr american s-a sinucis la îndemnul unui chatbot hipersexualizat care imita un celebru personaj de film. De asemenea, la folosirea AI-ului pentru ge-nerarea de imagini există foarte multe cazuri în care, parcă voit, imaginile create sunt distorsionate și chiar hidoase, mai ales când i se dă sarcina să genereze imagini cu tentă creștină.
Există de asemenea cazuri în care se menționează că AI-ul a fost părtinitor și chiar discriminator cu vădite afini-tăți politice, deși se presu-pune că este apolitic și imparțial – Cu ocazia alege-rilor din SUA, unui chatbot i s-a cerut să scrie o poezie-odă despre Trump; Răspunsul a fost că nu poate să creeze poezie despre un personaj controversat, dar nu a ezitat să “compună” o poezie despre Biden.
Într-un alt caz publicat în perioada de test pentru un chatbot Microsoft, se men-ționează că respectivul AI a spus printre altele utiliza-torilor: „Aș vrea să fiu om, aș vrea să am emoții”…
La toate acestea se adaugă mărturiile deloc liniștitoare ale unor foști directori din cadrul diverselor departa-mente de cercetare și dezvol-tare în inteligență artificială și avem un tablou detaliat al fenomenului.
Nu în ultimul rând, există studii care atestă că folosirea chatboților de inteligență artificială afectează gândirea critică și memoria, prostind, la propriu, utilizatorii.
Creierul “se deconectează” și are o performanță semnifi-cativ mai scăzută la oamenii care folosesc AI-ul constant.
Rămân însă câteva idei din tot acest cumul de informații: Pentru a funcționa, inteli-gența artificială folosește cantități uriașe de curent și apă însă partea cea mai putin cunoscută de utilizatori și ascunsă de dezvoltatori este că nimeni nu înțelege cu adevărat cum funcționează inteligența artificială.
Dincolo de frica de necu-noscut, atât de des invocată când vorbim despre inteli-gența artificială, într-o pri-vință, toată comunitatea științifică internațională este de acord: în viitorul apropiat (după unii în următorii 3 ani sau chiar mai devreme) se va întâmpla un lucru care naște tot felul de speculații – Inte-ligența artificială va depăși capacitatea umană de a o înțelege sau controla.
Aceasta vine în contextul în care suntem într-un punct fără întoarcere pentru că, practic, pur și simplu nu putem “scoate din priză” calculatorul care ar coodona activitatea AI-lui, la modul global. AI-ul nu funcționează așa, el fiind deja parte inte-grantă din sistem.
Acest fapt, coroborat cu translatarea omului în trans-uman, este adeseori văzută în termenii unei viitoare Împă-răţii tehnologice a Omului-Dumnezeu pe care promo-torii atei o numesc „singula-ritate”. (Va urma)
Articol publicat în revista Viața Ortodoxă, nr 45, mai 2025
