Fotoreportaj alb-negru: 123 de ani de la canonizarea Sfântului Serafim de Sarov
În Rusia nu este om care să nu fi auzit numele Sfântului Serafim de Sarov. De altfel, în întreaga ortodoxie, oriunde am călătorit de-a lungul anilor, din Caucaz în Balcani, din Grecia în Țara Sfântă, am avut plăcuta surpriză să descopăr icoana Sfântului Serafim la loc de cinste.
S-ar părea că în urmă cu nici 200 de ani, o persoană simplă, discretă, locuia la periferia Rusiei: nu avea educație deosebită, nu cunoștea clasa superioară, dar era el – sărmanul Serafim, așa cum se numea sfântul – cel ce va deveni lampa pământului rusesc, luminând sufletele multora care veneau la el.
În secolul al XVIII-lea, mănăstirea Sarov, situată la confluența râurilor Satis și Sarovka, era un important centru monahal, poate și datorită localizării sale. Pe de o parte, locul era pustiu și retras, pe de altă parte, la câțiva kilometri de mănăstire trecea un drum mare făcând acest loc accesibil pelerinilor. Regulile stricte ale vieții monahale adoptate aici au fost considerate exemplare, astfel că multe mănăstiri noi care au apărut în Rusia la acea vreme au introdus rânduileile de la Sarov.
Citiți mai multe despre viața și canonizarea sfântului Serafim de Sarov pe oamenisilocuri.ro
Fotoreportaj:
Notă:
Cu puţin timp înainte de canonizarea Sfântului Serafim de Sarov, în 1902, Elena Ivanovna Motovilova († 1910) i-a dat lui Serghie Nilus [Serghei Aleksandrovici Nilus (1862 –1929) scriitor religios rus], la rugămintea lui şi cu permisiunea egumenei Mânăstirii Diveevo, o cutie întreagă cu hârtii rămase după soţul ei adormit, Nicolae Alexandrovici Motovilov (1809-1879) – ucenicul preaiubit al Sfântului Serafim.
,,Ultimele cuvinte ale celei din urmă convorbiri ale mele cu părintele Serafim au fost următoarele: ’Aşa, iubitorule de Dumnezeu, ocărâţi fiind, binecuvântaţi; goniţi fiind, răbdaţi; huliţi fiind, mângâiaţi-vă; vorbiţi de rău fiind, bucuraţi-vă ! Iată, drumul nostru trebuie îndurat până la sfârşit, acesta ne mântuieşte ! Mergeţi cu pace la Voronej !’. Aceste cuvinte mi s-au spus pe data de 5 septembrie 1832, când m-am dus pentru prima dată la Voronej”. (din însemnările lui Nikolai Motovilov)
Vasile Lupu
Articol integral in revista Viata Ortodoxa, nr 49, ianuarie 2025
Citiți mai multe despre viața și canonizarea sfântului Serafim de Sarov pe oamenisilocuri.ro
