China. Pe urmele sfântului Ierarh Ioan Maximovici
China este o țară eminamente a contrastelor dar și a superlativelor și, probabil, pentru a o vizita în totalitate, ar fi nevoie de luni întregi, dacă nu chiar ani.
Totuși, pentru asta trebuie să pornim de undeva. Prin urmare, dând frâu liber curiozității de a-i cunoaște mai bine tradițiile, dar și pentru a călca măcar puțin pe urmele Sfântului Ioan Maximovici, iată-mă în vizită în “Țara Marelui Dragon”!
La Biserica Ortodoxă Rusă „Sfântul Nicolae”
Suntem în fascinantul Shanghai („Orașul de deasupra mării” în traducerea literală a numelui), unul din cele mai moderne orașe ale Chinei, ce adună peste 25 de milioane de oameni. Pentru că este traversat de râul Huangpu, orașul este practic împărțit în două “megadistricte”, total opuse: Puxi (în vest), partea tradițională, centrul istoric, și Pudong (în est), zona financiară cu infrastructură futuristă, zgârie nori și clădiri opulente de birouri.
Undeva în partea financiară, în cartierul ce cândva era concesionat francezilor, pe o străduță cu platani (Gaolan Road), la numărul 16, ușor ascunsă între clădirile din jur, întrezărim o turlă aurită, fără cruce deasupra… Ne apropiem parcă neîncrezători, descoperind în micuța curte din față chiar și 2 mese de plastic cu scaune, tipic pentru o …cafenea….
Astăzi este în fapt o librărie, dar acum 75 de ani era BISERICĂ!

Ieri sfânt lăcaș…
Biserica a fost ridicată în stil ortodox rus între anii 1932 -1937 (având 9 turle în formă de ceapă, vopsite inițial în albastru “ce amintesc de cerul luminos al Rusiei”) la inițiativa „rușilor albi”, nobilii care au fugit din calea Revoluției Bolșevice.
Povestea construcției bisericii este fascinantă și împletește numele unui general rus cu istoria exilului rusesc în China, dar și intervenția Sfântului Ioan Maximovici:
Generalul Mihail Petrovici Glebov a fost un ofițer de elită în Armata Imperială Rusă, ce a luptat în timpul Războiului Civil Rus (1917–1922) de partea „Armatei Albe” (forțele anti-bolșevice) și care, după înfrângerea din Siberia și din Extremul Orient Rus a fost obligat să fugă, alături de zeci de mii de ruși. Mulți dintre ei, inclusiv generalul și trupele sale, au ajuns la Shanghai în anii ‘20. Aici, acești refugiați s-au trezit într-o situație dramatică, fără cetățenie, dar mai ales fără bani. Astfel, foștii nobili au ajuns să lucreze ca bodyguarzi, șoferi sau conductori de tramvai. Cu toate acestea, Glebov a rămas un lider recunoscut și respectat al comunității, deși fragmentate.
Chiar dacă în Shanghai exista pe atunci o misiune ecleziastică rusă oficială, pentru că era controlată politic, în noiembrie 1928, generalul Glebov a condus un fel de revoltă prin care a hotărât alături de comunitatea de refugiați să creeze propria parohie. Așa a lansat o campanie de strângere de fonduri, în care a atras nu doar ruși, ci o întreagă comunitate de expatriați, oficiali francezi și comercianți britanici, adunând la acea vreme fabuloasa sumă de 100.000 de dolari chinezești de argint! (așa cum le spune și numele, erau monede emise în China, foarte populare la acea vreme mai ales în porturi, cu valoarea intrinsecă a unui dolar american pentru că acestea conțineau argint) reușind astfel să pună piatra de temelie a bisericii în 18 decembrie 1932.
Sfântul Ioan Maximovici a slujit în această biserică, iar prezența sa este strâns legată de finalizarea clădirii pentru că, din cauza unor neînțelegeri și dezbinări adânci din interiorul comunității ruse, construcția bisericii fusese întreruptă. Când Sfântul Ioan a sosit în oraș (decembrie 1934), el a găsit biserica neterminată. A trebuit să împace taberele aflate în conflict, pentru ca ulterior să supravegheze finalizarea lucrărilor. Biserica a fost sfințită oficial în martie 1934 dar finalizată complet abia în 1937, devenind inima spirituală și culturală a „Micei Rusii” din Shanghai.
……………
Articol publicat înrevista de spiritualitate, tradiții și călătorii “Viața Ortodoxă” Nr. 67, iulie 2026
……………
Citește articolul complet pe pagina autorului >
Vasile Lupu
