Există Crăciun fără Bethleem?

Într-o lume a informației transmisă cu viteza luminii în celălalt capăt al lumii și aflată la un nivel al tehnologiei care ar permite ca în nici 3 ore să fii de aici în Țara Sfântă, am fi tentați să spunem că suntem stăpânii Pământului, că totul este al nostru și, mai ales, să ne întrebăm: ce ne-ar mai putea lipsi?

Pare că tot acest “confort” ar trebui să ne dea o oarecare liniște și să ne poarte simțămintele spre preocupări mai înalte, duhovnicești sau măcar nu atât de mărunte și naive.

Dar iată că la finele lui 2024 nu suntem nici pe departe acolo! Parcă din contră, suntem purtați în direcția opusă, a nesiguranței, certurilor și urii, a războiului și morții. Pare că ne îndepărtăm de Dumnezeu.

 

Mă număr printre cei norocoși, care am fost de mai mult de câteva ori la Bethleem, adesea chiar de sărbătoarea Nașterii Domnului. Din păcate, odată cu pandemia însă, nu am mai călcat acolo. Parcă ceva s-a schimbat. Dincolo de atitudinea autorităților israeliene, de controalele de pe traseu și mai recent de conflictul din Gaza, lucrurile chiar s-au schimbat. Nu mă mai simt chemat și o parte din mine nu vrea să mai călătorească acolo.

Îmi reamintesc intrarea micuță în marea Biserică din Bethleem, prin acea poartă îngust făcută pentru a ne smeri aplecându-ne:

Revedem imensele coloane ce susțin grinzile din lemn de cedru, pășind cu sfială spre dreapta unde se află Grota cu locul Nașterii Mântuitorului. Ne închinăm cu cutremur la steaua flancată de cele cincisprezece candele care ard încontinuu; Steaua este din argint și are paisprezece colțuri, simbolizând succesiunea celor 14 neamuri: de la Avraam la David -14, de la David până la strămutarea din Babilon – 14, și de la strămutarea din Babilon pâna la nașterea Mântuitorului tot 14  (Matei, 1.17). Curios, steaua a fost montată pe o placă de marmură albă în anul 1717 însă timpurile i-au dat o tentă roșiatică.  Sau poate nu timpurile…

Privim cu atenție steaua și de jur împrejurul ei citim în latină “Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est” – adică “Aici a fost născut Iisus Hristos de către Fecioara Maria”

Un fapt interesant: Înlăturarea inscripției de argint în anul 1847, cu toate că a fost remontată în anul 1852 la intervenția sultanului Abdul-Medjid, a fost folosită în anul 1853 de Imperiul Rus drept pretext pentru declanșarea Războiului Crimeii, considerat a fi fost unul dintre ultimele “războaie religioase” pe continent. De asemenea, despre acest război se spune că a fost primul conflict la declanșarea căruia presa și opinia publică occidentală a jucat un rol semnificativ, și care, în același timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presă scrisă, jurnalism independent).  Nu putem să nu ne întrebăm retoric: Oare în timpurile de acum mass-media o fi tot așa?…

 

Ne luminăm la față înaintând apoi spre sud-est spre Grota Laptelui. Tradiția spune că aici s-a oprit Maica Domnului cu Pruncul, în noaptea în care Dreptul Iosif a primit porunca de la înger să părăsească Betleemul și să fugă în Egipt. În acel moment, Maica Domnului tocmai Îl alăpta pe pruncul Iisus și, în graba plecării, câteva picături căzând, au transformat culoarea roşie a grotei în culoare albă.

Parcă nu putem crede că doar câteva picaturi de lapte căzute din sânul Maicii Domnului au avut puterea de a preschimba totul în jur, făcând acel calcar roșiatic într-un alb atât de pur.

 

Ieșim din prima incintă și dăm alături de alta mai mică, unde se află turnul clopotelor. Pe o ușă joasă suntem conduși într-o peșteră adâncă, numită „Peștera Sfinților 14.000 de Prunci Martiri”.

Ne cutremurăm când vedem păstrate sub peretele de piatră al peșterii o parte din moaștele celor 14.000 de prunci uciși de Irod cel Mare și ale unor călugări martirizați de perși în anul 614…

 

Chiar mai avem nevoie de vreo dovada?

Aparent, conform spiritului vremurilor de azi, da! Fugim să răsfoim istoria “digitală” (vezi wikipedia) unde, bineînteles – “Deoarece singura atestare a petrecerii acestui eveniment (n.a. uciderea pruncilor) este Evanghelia după Matei, cercetătorii Noului Testament tratează istoricitatea povestirii drept o întrebare la care nu s-a răspuns încă, iar cei mai mulți biografi recenți ai lui Irod neagă evenimentul. Având în vedere lipsa unei confirmări independente că evenimentul a avut loc vreodată, savanții îl consideră folclor inspirat de reputația lui Irod.” – surpriză!

În aceeași notă, e firesc să apară tot felul de filme și scenarii servite pe negustate (mai ieri am vazut listat pe Netflix un film intitulat simplu, parca intenționat –  “Maria” (putea exista o desacralizare mai vădită?), un “film bibliografic, fantastic”  și în care rolul împăratului Irod cel Mare este interpretat, pentru a avea ecou, de Anthony Hopkins!)

Dar adevărul evident din osuarul mai sus amintit probabil că tot folclor este!? Sau tradiția că pelerinii vin să se inchine în acest loc de aproape 2000 de ani!? Sau plăcile din vechime!? Noroc cu tehnologia…. ! Câtă ipocrizie!

 

Istorie recentă

Bethleem este situat geografic în Cisiordania – teritoriu aparținând statului Palestina, stat proclamat independent în anul 1988 și recunoscut ca stat suveran “de jure” (de drept) de ONU, din anul 2012.

Palestina cuprindea așadar, Fâșia Gaza, Ierusalimul de Est și Cisiordania, teritorii delimitate în acord cu “Linia Verde”  – linie de demarcație stabilită după războiul arabo-israelian din 1948-1949 între forțele armate israeliene și forțele armate arabe.

Traseul acestei Linii verzi a suferit modificări substanțiale de-a lungul istoriei ultimului secol, având ca efect creșterea „zonei efective” a statului Israel față de ceea ce era prevăzut în planul de împărțire a Palestinei, adoptat de ONU în 1947 (cu un an înaintea proclamării oficiale a statului Israel) și împărțirea zonei internaționale a Ierusalimului în două sectoare – Ierusalimul de Vest,  administrat de Israel și Ierusalimul de Est administrat de Iordania până în 1967. Dar,  istoria e într-o continuă mișcare și, cu riscul de a fi pedepsiți de ea, ignorată voit!

Însă dacă ne luăm după acordurile și recunoașterea internațională, Palestina este un stat la fel de “recunoscut” ca și Israelul (cu 64 de ani mai devreme) și doar interesele, mereu schimbătoare, ale marilor puteri, au făcut ca acest teritoriu să fie în situația în care este acum…

 

Situația actuală

La editarea acestor rânduri, în Bethleem este pace. De fapt, a fost probabil una din cele mai liniștite și sigure zone din întreg teritoriul Palestiniano-Israelian încă de la începutul conflictului (octombrie 2023) și încă este. Am putea spune că este mai periculos să vizitezi Ierusalimul sau capitala Tel-Aviv.

Dealtfel, există o tendință ca foarte mulți evrei sa părăseasca Israelul având ca primă destinație Cipru (fiind foarte aproape).  Există de asemenea știri, care vorbesc și de o emigrație a creștinilor din teritoriile palestiniene – mulți tineri plecând  în Franța, Grecia sau Statele Unite iar efectul acestei emigrații  se va vedea  probabil la finalul conflictului, când se va constata o micșorare a comunității creștine în acest spațiu.

Situația economică este dezastruasă, toate tarabele de suveniruri și foarte multe magazine fiind închise (Vă reamintiți fotografiile publicate anul trecut? Imaginile sunt la fel!). Cu siguranță sunt foarte mulți oameni care trăiesc de la o zi la alta, și aici vorbim despre proviziile de hrană. Doar salariații din instituțiile guvernamentale (spitale, școli etc) au o oarecare siguranță.

În Bethleem este pace și liniște. Parca prea liniște…

În 2022 Ministerul israelian al Turismului anunţa că se aşteapta, în aceeași perioadă, la aproximativ 120.000 de pelerini din întreaga lume. Pentru anul acesta nu s-a comunicat o cifră, dar credem că este mult, mult mai mică.

Într-adevar, în Bethleem nu sunt turiști, deși hotelurile sunt deschise și chiar îi așteaptă pentru că, în teorie, Bethleemul poate fi vizitat. Chiar dacă și anul acesta lipseste și Pomul de Crăciun montat în fiecare an în piața Ieslei – din fața Bisericii Nașterii.  Și nici ceremoniile nu vor avea loc…

 

Întrebarea din titlu…

Zilele trecute, de Sf. Ierarh Spiridon, un prieten îmi spunea: “Știi, încerc să temperez o ceartă pe un grup (n.a. aparent acum, de când cu vânzoleala alegerilor, este în toi meteahna certurilor pe grupuri) și, pentru a-i sensibiliza, le-am reamintit minunea Sf. Ierarh Spiridon, cea cu cărămida; noi cu toții avem nevoie de o minune zilele astea…”. Am zâmbit…

Oare mai avem nevoie de minuni? Nu primim suficiente în fiecare zi?

 

Și ca să răspundem la întrebarea din titlu: Nu! Nu există Crăciun fără Bethleem, chiar dacă mai marii lumii de azi se străduiesc asiduu să ne facă să ne uităm rădăcinile creștine.

Iisus, Mântuitorul nostru, născut, acum mai bine de 2000 de ani, din Fecioara Maria în Bethleemul Iudeii,  ESTE ȘI VA FI în veacul vecilor! Amin.

 

Vasile Lupu

Articol publicat în revista Viața Ortodoxă, decembrie 2024